4. Șantajul emoțional

Este una dintre cele mai perverse tehnici de manipulare folosită, din păcate, atât cu copiii cât și cu adulții. Cu cât relația dintre două persoane este mai apropiată (familie, cuplu) cu atât șansa să ai parte de acest șantaj crește. Cu cât o persoană este mai imatură emoțional, cu atât va folosi mai des acest instrument pentru a-și atinge scopurile. Din păcate, copiii învață foarte repede de la părinți această tehnică, și o folosesc cu mult mai mult succes decât aceștia.

În raport cu această „tactică”, părinții se pot afla de ambele părți ale baricadei: fie folosesc șantajul emoțional pentru a-și determina copiii să facă anumite lucruri, fie cedează la șantajul emoțional al copiilor. Ambele sunt la fel de nocive, afectând în mod negativ relația părinte-copil.

Ce înseamnă, de fapt, șantajul emoțional? A determina o persoană să facă ceva ce nu vrea să facă, provocându-i o anumită emoție, de obicei negativă. Emoțiile folosite cel mai des în acest scop sunt rușinea, vinovăția și mila. Să dau câteva exemple: „Dacă tu mă părăsești, mă sinucid!”, „Cum poți să pleci cu băieții și să mă lași pe mine aici, singură, să sufăr?”, ”Te rog să fii cuminte, altfel mama se supără și o să o doară capul”, ”Cum poți să faci așa ceva, nu ți-e milă de mine?”. Există și o formă de șantaj care se bazează pe emoții pozitive. Toți copiii, dar în special fetițele, prind foarte repede asta. Sunt fraze de genul: “Tăticule, te iubesc! Așa-i că-mi cumperi…” Majoritatea celor care recurg la acest instrument de manipulare sunt femei, deoarece lumea emoțională în cazul lor este mult mai bogată și are o importanță percepută mai mare. Bărbații sunt, de obicei, victime. Dar sunt și unii care îl aplică cu succes în relația cu femeile, cei care și-au dat seamă că emotivitatea femeilor este punctul lor vulnerabil.

Tot acest mecanism se bazează, de fapt, pe ideea că există victime, că o persoane poate să provoace o emoție (negativă sau pozitivă) unei alte persoane. Studiile psihologice arată însă, foarte clar, că NU există așa ceva. Emoțiile noastre sunt determinate de gândurile pe care le menținem într-o anumită situație. De aceea, în aceeași situație, oameni diferiți reacționează diferit, având gânduri, emoții și comportamente diferite. Vorbesc despre celebrul model ABC, care stă la baza psihologiei cognitive și care a fost validat printr-o mulțime de studii psihologice.

Dacă cunoști și înțelegi acest mecanism, îți va fi relativ ușor să recunoști șantajul emoțional și să „nu pui botul” la acesta, lucru care poate înfura la maxim persoana care încearcă să te manipuleze. În cazul copiilor, atunci când ei încearcă să te manipuleze, a le arăta că înțelegi ceea ce vor să facă și că nu funcționează în cazul tău este cea mai bună modalitate de a-i vindeca de aceste tendințe. Este important ca acel copil să înțeleagă că sinceritatea, jocul corect și respectul reciproc sunt valori în relațiile interumane, iar dacă încalci aceste valori, prin încercări de șantaj sau alte lucruri similare, acele relații se vor deteriora.

Un aspect la care e important să fim atenți în acest context este toleranța la frustrare. Cu cât o persoană are acest indicator mai ridicat, cu atât va avea o viață psihică mai sănătoasă. Prin studii psihologice s-a arătat că intoleranța la frustrare ridicată este predictor pentru multe tulburări psihice și emoționale. Cedând la șantajul emoțional al copiilor, nu facem altceva decât să le alimentăm această intoleranță. Astfel, când observăm primele semne ale acestui comportament la copilul nostru, e important să nu cedăm cerințelor lui și să-i explicăm, cât mai clar și pe înțelesul lui, că în această viață NU ne sunt îndeplinite toate dorințele. Că a forța, într-un fel sau altul, o altă persoană să ne facă pe plac înseamnă o lipsă de respect față de acea persoană și, pe termen lung, ne va face mai mult rău decât bine.

Părinții care îndeplinesc toate dorințele copiilor lor le fac, pe termen lung, o imensă defavoare. Din păcate, în societatea noastră, pe principiul “Să nu se chinuie cum m-am chinuit eu” s-au făcut greșeli imense în educație, rezultatul fiind niște adulți răzgâiați, complet nepregătiți pentru viață, convinși că lor li se cuvine tot și cărora, mai devreme sau mai târziu, viața le arată că nu e chiar așa, într-un mod deloc delicat.

Vezi și alte greșeli inconștiente ale părinților, apăsând butonul Articole!

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.