5. Educația bazată pe autoritate

Înseamnă a determina copilul să se comporte așa cum vrem noi, aducând argumente de genul ”Pentru că așa spun eu”, ”Pentru că sunt mai mare și mai tare”, ”Eu te-am făcut, trebuie să asculți de mine”, ”Câtă vreme eu îți dau să mănânci, faci ce zic eu”. Această abordare va funcționa o perioadă, dar când copilul va fi suficient de mare se va revolta.

De ce nu e ok? Păi, în primul rând, e important ca acel copil să înțeleagă DE CE să facă sau să nu facă un anumit lucru. Indiferent despre ce ar fi vorba, noi ca adulți putem explica copilului, cu puțin efort, la nivelul lui de înțelegere. Atunci copilul va învăța să gândească logic, să evalueze situațiile cu propria sa minte, devenind un adult independent și responsabil… Dacă noi doar îi spunem ce să facă, fără explicații, va învăța să asculte orbește ordinele persoanelor cu autoritate, fără să se obosească să-și folosească creierul, să judece singur dacă acel lucru e bun sau nu PENTRU EL. Folosind autoritatea în educație, producem adulți-roboți, dependenți și ușor de condus de către alții.

Pe de altă parte, dacă ne uităm puțin la aspectele emoționale, acel copil va crește cu sentimentul profund că nu e suficient de bun, că nu e în stare să se descurce singur, îi va fi frică de situațiile în care va trebui să ia decizii și să-și asume consecințele acestora. Va căuta întotdeauna o persoană cu autoritate care să-i spună ce să facă și va deveni dependentă de aceasta.

Atunci când noi explicăm copiilor DE CE am luat o anumită decizie, practic le oferim un model de gândire pe care ei îl vor copia, folosindu-l apoi în luarea propriilor lor decizii. E bine să implicăm copiii de mici în acest proces, încurajându-i să găsească ei argumente pentru care să facă sau să nu facă un lucru și să le oferim, în mod real, posibilitatea de a alege pentru ei. Atenție să nu facem această greșeală: de multe ori le explicăm de ce un anumit lucru e bun pentru ei, iar apoi, în mod mai diplomat sau mai brut, îi obligăm să facă acel lucru.

Într-adevăr, sunt situații în care copilul, mai ales dacă e mai mic, nu înțelege de exemplu efectele pe termen lung ale unui anumit comportament. Atunci cred că soluția cea mai bună e exemplul personal – practic vom crea o situație în care copilul să învețe prin modelare. Iar pe parcurs, pe măsură ce copilul crește și își lărgește capacitatea de înțelegere, vom reveni cu argumente… Aș oferi aici ca exemplu spălatul pe dinți. Copiilor nu le prea place acest lucru și, de multe ori, vor refuza să facă asta. În loc să-i obligăm să se spele pe dinți (prin diverse tactici, mai mult sau mai puțin ok) le putem explica DE CE e bine PENTRU EI să facă asta și, sigur, le vom oferi și propriul exemplu, fără cuvinte… Și, dacă nu funcționează pur și simplu, fiecare părinte poate să-și folosească imaginația, pentru a stimula motivația copilului, prin joacă sau alte modalități.

Nu aș recomanda să se folosească în acest caz sistemul de recompensă-pedeapsă. E tot o modalitate, puțin mai subtilă, ce-i drept, de a crea un adult dependent, de data asta de stimulările din exteriorul său. E important ca acel copil să înțeleagă că tot ceea ce face face PENTRU EL, pentru binele lui, NU pentru alții. Altfel spus, pentru el mănâncă, doarme, se joacă, învață, se spală pe dinți, strânge jucăriile și altele asemenea. Și sigur, dacă nu face aceste lucruri, tot EL va suporta consecințele. Și așa, din lucruri mărunte, zilnice, se creează RESPONSABILITATEA.

Cel mai bine se vede diferența dintre cele două abordări când copilul ajunge la vârsta adolescenței. Acum nu mai răspunde la autoritatea părinților și, dacă nu am implementat din timp cealaltă variantă, s-ar putea să avem probleme… Acum copilul e destul de mare ca să nu-l mai putem controla fizic și, mai mult decât atât, e în faza de explorare a propriei personalității, a lumii înconjurătoare și, sigur, a limitelor… Dacă el a învățat, de mic, să-și pună întrebarea ”La ce nă ajută PE MINE lucrul ăsta?” se va gândi de două ori înainte să bea, să fumeze sau să facă alte lucruri. Dacă, în schimb, e obișnuit să urmeze autoritatea, o va urma pe cea a liderului grupului în care este… Și atunci, ca părinți, vă puteți doar ruga să nimerească într-un anturaj mai puțin distructiv…

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.