6. Lipsa ascultării

Ți s-a întâmplat vreodată ca fetița sau băiețelul tău să vorbească cu tine, tu să te uiți la ea / el, să-i răspunzi monosilabic dar, de fapt, să nu auzi nimic din ceea ce-ți spune, fiind pierdut(ă) în propriile gânduri? Mie da… Din păcate, de multe ori adulții sunt prinși într-un nesfârșit dialog mental, iar ascultarea reală a celorlalți e practic imposibilă…

Copilul tău comunică cu tine permanent, nu doar atunci când îți vorbește. Bebelușii, de la naștere, comunică cu tine. Trebuie doar să înveți să asculți… cu toate simțurile. Dacă reușești să fii PREZENT cu copilul tău, să fii lângă el 100%, atent, vei constata că între voi curge un flux de energie și, dacă reușești să fii în acel flux, vei ști totul despre copilul tău. Îi vei simți emoțiile, îi vei ghici gândurile, îi vei anticipa comportamentele, fără cel mai mic efort.

Poate crezi că am intrat în zona science fiction sau paranormal… dar nu e nimic de genul ăsta. S-au făcut numeroase studii referitoare la comunicare și s-a constatat că doar 7% transmitem prin cuvinte. Restul vine din mimică, gestică, postură, tonul vocii… și alte aspecte, care intră în categoria limbaj non-verbal. Iar receptarea mesajului se face, din nou, cu un mix de simțuri: auz, văz, simț kinestezic… Astfel, pentru a percepe cu acuratețe un mesaj, trebuie ca toate simțurile noastre să fie treze și direcționate spre sursa mesajului sau, cu alte cuvinte, să fim ATENȚI la celălalt. Fie că e copil, adult sau propria persoană, doar atunci când suntem cu adevărat atenți putem cu adevărat recepta mesajul.

E nevoie doar de puțină disciplină pentru a ajunge acolo. Din păcate, nici școala, nici familia, nici societatea nu ne învață lucrurile astea. Cumva se presupune că a vorbi și a asculta sunt lucruri pe care le deprindem automat, în primii ani de viață. Așa este dar, din păcate, modelele pe care le avem, mai ales în ultimii ani, ne învață să facem aceste lucruri la un nivel extrem de superficial. Câți dintre oamenii din jurul nostru, atunci când vorbesc, chiar comunică ceva adevărat, util și care ajută la crearea unei conexiuni reale între noi? Câți dintre cei din jur chiar ne ascultă atunci când vorbim, cu întreaga lor atenție îndreptată asupra noastră?

În această lume, lucruri ca ascultarea activă și comunicarea asertivă se învață la facultatea de psihologie sau în cursuri speciale… și pentru marea majoritate a oamenilor intră în categoria ”Mambo-jumbo psihologic”. Dar, dacă vrei să ai o relație reală cu copilul tău (și cu restul oamenilor care te înconjoară), aceste două lucruri sunt esențiale. În cursul pentru părinți creat de mine, un întreg modul numit ”Abilitățile de bază ale părinților” e dedicat acestora.

Dacă reușești să fii atent(ă) la copilul tău, nu doar atunci când vorbește, vei învăța o grămadă de lucruri despre el. Vei ști ce-i place, ce nu-i place, care sunt emoțiile lui dominante, cum gândește, cum relaționează cu ceilalți, care sunt tiparele de comportament preferate și vei putea aplica din timp corecții, atunci când e necesar. Încurajându-l să vorbească cu tine și ascultându-l în mod activ, vei crea o conexiune reală cu el, care nu va putea fi distrusă de nimic.

Foarte utilă în crearea unei legături puternice cu copilul și în dezvoltarea responsabilității acestuia e implicarea lui în luarea deciziilor, în special atunci când acestea îl privesc în mod direct. La început, îi putem spune noi care sunt variantele posibile și consecințele cele mai probabile ale acestora apoi, pe măsură ce copilul crește, îi vom cere să ne spună el aceste lucruri… și îți garantez că n-o să-ți pară rău să-l asculți. Astfel, copilul va învăța să gândească singur, să ia decizii pentru el, iar tu vei avea ocazia de a descoperi variante la care nu ți-a trecut niciodată prin cap să te gândești…

Dacă vrei să citești și despre alte greșeli ale părinților, intră la secțiunea Articole!

4. Șantajul emoțional

Este una dintre cele mai perverse tehnici de manipulare folosită, din păcate, atât cu copiii cât și cu adulții. Cu cât relația dintre două persoane este mai apropiată (familie, cuplu) cu atât șansa să ai parte de acest șantaj crește. Cu cât o persoană este mai imatură emoțional, cu atât va folosi mai des acest instrument pentru a-și atinge scopurile. Din păcate, copiii învață foarte repede de la părinți această tehnică, și o folosesc cu mult mai mult succes decât aceștia.

În raport cu această „tactică”, părinții se pot afla de ambele părți ale baricadei: fie folosesc șantajul emoțional pentru a-și determina copiii să facă anumite lucruri, fie cedează la șantajul emoțional al copiilor. Ambele sunt la fel de nocive, afectând în mod negativ relația părinte-copil.

Ce înseamnă, de fapt, șantajul emoțional? A determina o persoană să facă ceva ce nu vrea să facă, provocându-i o anumită emoție, de obicei negativă. Emoțiile folosite cel mai des în acest scop sunt rușinea, vinovăția și mila. Să dau câteva exemple: „Dacă tu mă părăsești, mă sinucid!”, „Cum poți să pleci cu băieții și să mă lași pe mine aici, singură, să sufăr?”, ”Te rog să fii cuminte, altfel mama se supără și o să o doară capul”, ”Cum poți să faci așa ceva, nu ți-e milă de mine?”. Există și o formă de șantaj care se bazează pe emoții pozitive. Toți copiii, dar în special fetițele, prind foarte repede asta. Sunt fraze de genul: “Tăticule, te iubesc! Așa-i că-mi cumperi…” Majoritatea celor care recurg la acest instrument de manipulare sunt femei, deoarece lumea emoțională în cazul lor este mult mai bogată și are o importanță percepută mai mare. Bărbații sunt, de obicei, victime. Dar sunt și unii care îl aplică cu succes în relația cu femeile, cei care și-au dat seamă că emotivitatea femeilor este punctul lor vulnerabil.

Tot acest mecanism se bazează, de fapt, pe ideea că există victime, că o persoane poate să provoace o emoție (negativă sau pozitivă) unei alte persoane. Studiile psihologice arată însă, foarte clar, că NU există așa ceva. Emoțiile noastre sunt determinate de gândurile pe care le menținem într-o anumită situație. De aceea, în aceeași situație, oameni diferiți reacționează diferit, având gânduri, emoții și comportamente diferite. Vorbesc despre celebrul model ABC, care stă la baza psihologiei cognitive și care a fost validat printr-o mulțime de studii psihologice.

Dacă cunoști și înțelegi acest mecanism, îți va fi relativ ușor să recunoști șantajul emoțional și să „nu pui botul” la acesta, lucru care poate înfura la maxim persoana care încearcă să te manipuleze. În cazul copiilor, atunci când ei încearcă să te manipuleze, a le arăta că înțelegi ceea ce vor să facă și că nu funcționează în cazul tău este cea mai bună modalitate de a-i vindeca de aceste tendințe. Este important ca acel copil să înțeleagă că sinceritatea, jocul corect și respectul reciproc sunt valori în relațiile interumane, iar dacă încalci aceste valori, prin încercări de șantaj sau alte lucruri similare, acele relații se vor deteriora.

Un aspect la care e important să fim atenți în acest context este toleranța la frustrare. Cu cât o persoană are acest indicator mai ridicat, cu atât va avea o viață psihică mai sănătoasă. Prin studii psihologice s-a arătat că intoleranța la frustrare ridicată este predictor pentru multe tulburări psihice și emoționale. Cedând la șantajul emoțional al copiilor, nu facem altceva decât să le alimentăm această intoleranță. Astfel, când observăm primele semne ale acestui comportament la copilul nostru, e important să nu cedăm cerințelor lui și să-i explicăm, cât mai clar și pe înțelesul lui, că în această viață NU ne sunt îndeplinite toate dorințele. Că a forța, într-un fel sau altul, o altă persoană să ne facă pe plac înseamnă o lipsă de respect față de acea persoană și, pe termen lung, ne va face mai mult rău decât bine.

Părinții care îndeplinesc toate dorințele copiilor lor le fac, pe termen lung, o imensă defavoare. Din păcate, în societatea noastră, pe principiul “Să nu se chinuie cum m-am chinuit eu” s-au făcut greșeli imense în educație, rezultatul fiind niște adulți răzgâiați, complet nepregătiți pentru viață, convinși că lor li se cuvine tot și cărora, mai devreme sau mai târziu, viața le arată că nu e chiar așa, într-un mod deloc delicat.

Vezi și alte greșeli inconștiente ale părinților, apăsând butonul Articole!